Isus este dus înaintea lui Pilat
(Mc 15,1; Lc 23,1-2; In 18,28-32)
Capitolul 27
Condamnarea lui Isus(
Mc 15,6-15;
Lc 23,13-25;
In 18,39-19,16)
15 La fiecare sărbătoare, guvernatorul obișnuia să elibereze un deținut pentru popor, pe care îl voiau ei.
16 Pe atunci aveau un deținut vestit, numit
b Baraba.
17 Deci, când s-au adunat, Pilat le-a zis: "Pe cine vreți să vi-l eliberez: pe
c Baraba sau pe Isus care se numește Cristos?"
18 Căci știa că din invidie îl dăduseră pe mâna lui.
19 Și, în timp ce ședea la judecată, soția lui i-a trimis vorbă: "Nimic să nu faci dreptului aceluia, căci multe am suferit azi în vis din cauza lui".
20 Dar arhiereii și bătrânii au convins mulțimile să-l ceară pe Baraba, iar pe Isus să-l trimită la moarte.
21 Luând cuvântul, guvernatorul le-a zis: "Pe care dintre cei doi vreți să vi-l eliberez?" I-au răspuns: "Pe Baraba!"
22 Pilat le-a zis: "Așadar, ce să fac cu Isus, care se numește Cristos?" Au zis toți: "Să fie răstignit!"
23 El le-a spus: "Dar ce rău a făcut?" Ei însă strigau și mai tare: "Să fie răstignit!"
24 Văzând Pilat că nu folosește la nimic, dimpotrivă agitația devenea tot mai puternică, a luat apă și s-a spălat pe mâini
d înaintea poporului spunând: "Eu sunt nevinovat de sângele acestui drept
e. Voi veți vedea!"
25 Tot poporul a răspuns: "Sângele lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri".
26 Atunci l-a eliberat pe Baraba, iar pe Isus, după ce l-a biciuit
f, l-a dat ca să fie răstignit.
Note de subsol
b Unele manuscrise vechi au: Isus Baraba. Este posibil ca Baraba să fi avut acest nume, de altfel foarte frecvent în acel timp la evrei.
c Unele manuscrise vechi adaugă: Isus.
d Exista un vechi obicei, atestat în Dt 21,6-7, ca bătrânii să-şi spele mâinile lângă un cadavru pentru a-şi demonstra nevinovăţia. Deşi roman, Pilat face acest gest pentru a impresiona pe evrei şi pentru a declara că nu este responsabil de moartea lui Isus. Această responsabilitate este revendicată, în schimb, de evrei, fiind transmisibilă la copiii lor. Expresia "sângele lui asupra noastră" este cunoscută atât în VT (2Sam 3,29) cât şi în literatura rabinică.
e Unele manuscrise au: de sângele acesta.
f Flagelarea după metoda romană se făcea cu flagella, nuiele (pentru un om liber) sau cu fragra, biciul din piele (pentru sclavi). Biciul avea la capete bucăţi de os (scorpiones) sau bile de plumb (plumbator). Spre deosebire de legea ebraică, după care se puteau da patruzeci de lovituri minus una, din teama de a nu fi prea multe (cf. Dt 25,3), legea romană lăsa numărul loviturilor la aprecierea biciuitorului sau a procuratorului care asista.